mic... si naiv

A fost un timp in viata cand nu aveai timp sa le faci pe toate sau libertatea necesara…vroiai sa afli cat mai multe raspunsuri, fara sa te gandesti daca iti va placea sa nu ce aveai sa aflii putin mai tarziu…dar parinti aveau grija de tine…probabil ca si voi ati crezut ca sunt impotriva voastra ca nu va lasau cat vroiati afara sa pe undeva sau sa facetzi ce vreti…si totusi incet dar sigur noi(copiii) ne indepartam ushor, involuntar si sigur de cei care au avut grija si probabil sunt printre singurele 2-3-4 persoane care tin la noi.era un timp knd eu eram mai micutzcva in genu 4-5 ani…nu prea aveam prieteni caci eram plecat mai tot timpul cu ai mei unde munceau ei…dar nu era deloc plictisitor.. din contra; pt mine reprezenta o sansa sa descopar mai multe despre “viata asta frumoasa”.eram fericit faceam acolo orice dar nu prea avea farmec caci ei erau prezenti si nu prea vroiam asta…intotdeauna am avut o parte in mine care nu vroia sa iasa si ea la vedere, eram putin fals fata de ai mei si persoanele din jur…de asta acum imi dau seama in timp ce scriu…si ma gandesc ca atunci nu prea ma interesa falsitatea mea, eh…ei ma vedeau ca un copil care se distra zi de zi si vorbeam cu ei destul de mult dar nu ce vroiam eo sau cva legat de mine…pe atunci nu stiam cum sa fac sa fiu mare sa nu mai am probleme, sa fiu liber, sa nu imi impuna nimeni nimik, sa stiu eo ce e mai bine pt mine…dar nu aveam de unde sa stiu cum “marirea” mea ar avea sa fie, nici nu conta pt mine ca eram ff nerabdato… si astfel de la o persoana mica…cu o minte destul de cruda i’am zis mamei ca nu mai vreau sa merg cu ei…vroiam sa raman in oras sa imi gasesc si eo 1-2 baietzi/fete cu care sa stau sa vb.. sa rad , sa fug, sa cant, sa ma joc…mama intelegatoare fiind m’a lasat in grija bunicii mele…care cica ar fi trebuit sa aibe grija de mine si sa ma lase sa fac destule…ei bine nu prea era ajea…intors in orash doar cu bunicamea intr’un apartament la etajul 9 .primele 2-3 saptamani ma uitam pe geam si vedeam cum lumea trece prin fata ochilor mei…cat timp pierdut doar pt a zari niste copii care se jucau de zor…radeau…se vedea se bucurau din orice prostie …dar eo nu aveam o soarta ca ei…eo eram cel care trebuia sa se “uite pe geam” si doar sa tanjeasca la o astfel de libertate…si modalitatea de a ma distra…dupa care s’au intors ai mei de la munca… si aveam dreptul sa ies sa inspir aerul “curat”…toate bune si frumoase, dar dupa cum toata lumea stie… lucrurile bune nu dureaza o vesnicie…iar dupa o saptamana de stat acasa…ei aveau sa se dupa in olanda si sa stea aproape o luna…o vacanta pe care probabil o meritau…dar pt mine asta insemna ca lucrurile deveneau din ce in ce mai sumbre…urmatoarele zile aveam iar sa ma uit pe geam…nu pot sa suport nici acum ideea pe kre o aveam atunci impregnata in mintea , din nou captiv… intr’un apartament cu 3 camere…cam ce univers vast aveam de descoperit…..ei bine…nush cum s’a intamplat ca bunicamea chiar incepea sa iasa afara cu mine sa ma joc cu mingea…dar ideea de a’mi face prieteni… era cva de domeniului imposibil.nu aveam voie sa vb cu altzi baietzi… daramite sa ma joc cu ei….(iti multumesc bunico!!!!!)…am indurat pana au venit ai mei si din momentul in care ei au sosit acasa…a fost momentul in care toatea aveau sa se intoarca in favoarea mea…ink imi aduc aminte clar…era inceput de vara terminasem clasa 1…si aveam vacantsa ca sa ma rasplateasca pt rezultatele mele la scoala, mama si tata mi’au oferit pt prima oara libertate…ei bine toata vara programul meu a fost unul destul de simplu si monoton…trezit, spalat fata, mancat, spalat dinti, afara pana seara la 8, somn…dragutz nuh?da stiu nici mie nu prea mi’a venit sa cred ca mie mi se intampla acest lucru…am inceput si eo sa am prieteni sa am cu cine sa vb, discutzii ff inteligente…gen cine o sa castige meciul ala de fotball… chestii banale…dar eram copil mi se permitea…cred…pe atunci am intalnit intr’o zi tot ajea in curtea scolii 2 baietzi care au venit si ei sa se joace, ei se cunoasteau…eo am mers si i’am intrebat frumos daca pot sa ma alutur lor…sa ne jukm mai multi sa fie mai distractiv…m’au acceptat…dupa care knd ne indreptam spre casa… m’au intrabat daca mai ies afara si “maine”….eo direct fara sa stau pe ganduri “da…”.Acesti doi baietzi urmau sa fie unii din cei mai buni prieteni ai mei actuali…e dragutz cand ma gandesc ca eu kre eram obisnuit cu…eu doar eu…si ca nimeni nu ar vrea sa ma cunoasca sau macar sa’mi zica niste vorbe de bine/rau…acum aveam posibili prieteni…vara a trecut…timpul cu ea…am crescut…prieteni am ramas…am umblat ink 2-3 ani incontinuu radeam…gaseam o joaca din orice… si pe oricare ii vedeam k se jucau mergeam cu ei…faceam alte legaturi fragile care probabil sunt deja rupte si in locul lor a ramas decat un simplu “salut”, “ce faci”, “pa”…dar nu ai ce sa’i faci…si noi deja incepeam sa cresteam toti fiind la scoala aveam si colegi cu kre ne intelegeam…probabil care ne si influentau un pic…fara sa ne dam seama…dar nu conta…mintile noastre au inceput sa aive alte concepte…si din cauza aceustui fapt…am inceput incet incet sa ne despartim…si fara sa putem a putea evita ce avea sa se intample…ne’am dus pt prima oara fiecare pe drumu lui …lumea incepea sa fie grea de intzeles…sa te chinui si sa ai cva pretios ca sa dispara intr’un timp relativ…scurt…de atunci mi’am zis “ce rost are sa stai atat sa te imprietenesti sa ii castigi increderea si el pe a ta…doar ca in 1-2 sapt totul sa se duca de rapa”….si am inceput sa’mi creez caracterul meu…este unul destul de sumbru…doar cei kre ma cunosc cu adevarat cred ca stiu despre ce vorbesc acum.dupa care timpul a trecut parca din ce in ce mai rpd…si am crescut…am intrat la liceu, am intalnit alta lume, eram si eo mare acum dar adinc in mine…nu vroiam sa cresc vroiam sa raman acelasi copil mic, prostut, naiv, dar inocent…acum era altfel…eram mai mare si schimbat…