lacrimi de cerneala

ma intreb...
oare ce s-a intamplat?
ce fac acum?
de ce scriu?
de ce sunt asa gol?...
simt cum de lume -
ma detasez
prin perceptia melancoliei
si prin cuvintele altora...
nu judec si nu critic
ma exprim prin viu grai
dar nu onest...
doar pe hartie alba,
prin sentimente din cerneala
pot fi sigur
si singur;
fara a fi distras, sau macar interesat
oare ce s-a intamplat?
cand m-am pierdut?
as vrea sa vad mai mult...
sa simt mai mult...
sa plang mai mult...dar,
cu lacrimi de cerneala.

Just ThiS

 vreau sa vezi ce scriu...
ca sa intelegi,
un lucru atat de mic, si
probabil inutil
dar sincer...
vreau o privire adevarata,
in care sa alunec,
prin intermediul mintii mele
sa te cunosc..
fara sa iti vorbesc,
sau sa intuiesc...
vreau doar sa te vad pe tine
asa cum ai fost, esti
si vei fi
caci, odata i-am vazut;
doar timpul mi-a fost potrivnic...
nu m-a lasat,
si am ramas...
impresionat despre un gang
pe care imi doresc
cu tine sa-l impartasesc,
macar pentru 1 minut.





 a trecut...din nou; De ce?
nu se opreste timpul...
macar pentru un minut,
cand sunt fericit
sa vad o lume placuta
cu un sfarsit frumos...
dar nu e asa, vad o
vasta durere, prea mare pentru mine
prea mare pentru tine...
ce-am sa fac?
am sa indur; sunt obisnuit


ca sa vad totul roz...cand
defapt este negru
ca un taciune.






Am invatat ca nu e bine
Sa vorbesti deschis,
Sa te uiti duios,
Sa gandesti pompos
Sa judeci premeditar...
dar acum stiu ce am facut...
mi-am lovit singurul lucru uman,
din pacate s-a crapat...
incerc sa caut bucatele
imprastiate in vastul univers
al mintii mele...

sad moments

A trecut un om prin viata,

Dar a fost pasiv

Statea singur, in umbra unei gropi

Gandindu-se la timp.

Urata luna isi asternea lumina

Pe al sau chip

Ochii albastri pur avea...

Pierduti in amintiri

Tipa cu toata forta,

Dar vocea....

Intunericul o inghitea.

Omul meu...

Ce faci ?

...................................

De ce nu imi raspunzi ?

.......................................

Dar si in imaginatia mea,

Am incercat sa ma descarc...

Pana si cu omul meu imaginar

Port un monolog.

Ai fost...

Ce sa scriu ?

Nu stiu cu ce sa incep...

De bune... de rele ;

Sau de toate ale mele

Din pacate -----------

Am creierul prajit

Nu inteleg, nu vad

" Nu simt ? "

De ce te uiti

cu ochii cas,

si de ce de tine fug

Prin ciulini

Cu picioare goale

De maini, maracini

se prind...

Indur, si

Lacrimi de cerneala 

Pe foaie cad

Intr-un mozaic modest

de sentimente...

Acum te vad

dar nu mai esti

Desi retin

Privirea ta, cea "cas ".

un moment greu....

     Nu voi uita

Nu voi uita cine ai fost

Si cat am fost de prost,

Am vrut sa te cunosc atat de mult…

Caci m-ai fi invatat

Sa fiu putin mai cult,

Dar acum s-a terminat

Din viata mea ai fost furat…

Si nu inteleg de ce nu te-am ascultat.

Ma uit in viitor

Ma gandesc, o sa-mi fie dor…

Sa te vad, sa iti vorbesc

Nu stiu cum sa mai traiesc,

As vrea sa ma auzi vorbind

Deasupra mea pe un nor, plutind…

Ai trecut prin multe-n viata,

Stiai ca aceasta

Este ca un fir de ata,

Dar totusi atat de vasta,

Ai cucerit tot ce ai vrut

Si ne-ai uimit prin cate ai stiut.

Nu stiu cum sa zic,

Dar sigur ma oftic

As fi vrut sa-ti spun;

Ca am sa ma las de tutun,

Cat de mult te iubesc

Si cat de mult te indragesc,

Dar , “Tata”, stai linistit

Stim cat de mult tu ne-ai iubit

Si cum pentru toti, te-ai daruit…

Speram sa fii impacat,

Iar in mintea tuturor ne vei ramane

As vrea sa se stie

Mi-as dori sa stii, cat tin
La tot si la nimic,
Atunci, interiorul mi l-ai vedea
Daca este plin sau gol
Iubirea pe care am s-o pot
Nu doar putin, ci pana am sa mor.

La tine ziua ma gandesc
Iar noaptea te imbratisez; si,
Nu vreau sa mai ma trezesc...
Iubesc si am sa iubesc
Atat cat viata ma va lasa.

...care crede-ti ca este titlul...?

Dupa o zi in parc

Vorbe

Vorbe pe foaie scrise
Si usor neintelese
In parc ma plimb
Trec pe langa oameni
Care la mine se stramba
Mai zici ca suntem semeni...
Tot ce isi doreste lumea
E atat de superficial,
Dar si atat de trivial
Pacat cand se spunea:
Ca haina nu face pe om
Mi-as dori sa fiu un pom
Sa traiesc decenii
Sa vad cum oamnii,
Viata si-o traiesc
Iar eu usor in zile
Sa-i privesc...
Ca ei au in cap numai idile
Vorbe ce raman
Spuse de un pagan
In timp se pierd
Iar pomii ii vezi triumfand


As vrea sa fiu

As vrea sa fiu,
Apa limpede
In desertul pustiu
Si lumea miraj ma crede...

As vrea sa fiu,
Aer nepoluat
Si printre orase incet sa adiu
Iar in urma, racoase am lasat

As vrea sa fiu
Un cercetator,
Toate enigmele sa le stiu
Si totusi prin iubire sa zbor.

As vrea sa fiu
Un trecator,
Doar printre prieteni sunt viu
Dar la sfarsit siung am sa mor.


Anotimpuri

Anul incepe inghetat,
Parca lumea s-a schimbat
Frigul ne-a inghetat
Nu stim cum s-a intamplat.
Ma simt atat de derutat,
Dar de val ma las purtat
Iarna e pe terminate
Iar clipele triste sunt uitate.
Primavara a sosit,
Zapada s-a topit
Ghioceii rasar triumfatori
Si de viata daruitori.
Momentul de inceput al plantelor
Si de sclipire al stelelor,
Toti suntem fericiti
De soare suntem priviti...
El ofera lumina si caldura
Astfel se iveste o scurtatura,
Spre o vara de neuitat
Firul iar mi s-a taiat...
Cunosti persoane noi
Te indragostesti
Parca, in povesti traiesti
Ganduri incep intre voi doi,
Toamna vine intr-o joi
Romante, poezii ii scri
Doar pentru a o privi,
Ai spune cat o iubesti
Si cum dupa ea tanjesti,
Zile, ore si minute
Toate cu tine sunt placute
Timpul trece
Si pare sa nu mai plece,
Dar nu-i asa
Doar te amageste
Si-n ureche iti sopteste
"Te iubesc
Si doar pe tine de doresc"
Astfel anotimpuri trec
Iar de langa tine
Nu vrea, sa mai plec.

Dupa o zi in parc

E frumos,
Dar toate-mi ies pe dos
Ce sa fac?
Merg putin prin parc
Sa ma gandesc
Ce as face ca sa zambesc
Sa uit de tot,
Dar nu vreau, nu pot
Ca o iubesc,
Pentru mine e corp ceresc
Printre pomi, devin,
Un sentiment atat de fin
Iar in apa se reflecta,
Corpul meu, cel de insecta
Caci sunt mic,
Si oricat de sus as fi, tot pic
Ziua a trecut,
Interiorul meu, de liniste s-a umplut
Iti multumesc...
Parc frumos
Si racoros.

scriu scriu....

Momente in viata

Au fost zile bune, zile rele
Dar ce te-ai face fara ele?
Fara a simti extaz si euforie,
Nu ai fi suficienta bucurie…
De-ai putea opri timpul in loc
Sa putem invoca adunarile adhoc
Ar fi mult prea copilaresc
Doar sa te gandesti ar fi grotesc;
Si totusi se intampla atat de usor
De zile bune sa-ti fie dor…
Zile pe care le doreai
Se transforma in unele pe care le visai,
Si totul se intoarce lin
Pana te lasa si harul tau divin,
Astfel incat chiar de daruiesti…
Nu sti ce s-a intamplat
Ca ai inceput incet sa nu primesti
Ramai derutat,
De ce mi se intampla mie?
Si cu toatea astea observi
Ce a fost sa fie…



Sunt fericit

Simt ceva cald in interior,
In brate imi vine sa te iau
Cu tine vreau sa stau
Sa stiu ca pot sa zbor…
Sa-ti zic ca sunt fericit
Ca mi-ai zambit
Lumea mi-a fost data peste cap
Iar dupa sentimente nu mai trebuie
Sa fie greu sa sap
Sa simt doar vantul cum adie,
Usor sa pe fata sa treaca
Si, cum fara sa iti zica
Te lasa si pleaca…
Dar nu conteaza,
Caci sunt fericit
Si ea ma completeaza
Fiecare principiu mi l-a strivit…
Nu stiu ce sa mai zic
Doar ca in lumea asta sunt atat de mic
Sa strig in gura mare
Ca din piept inima-mi sare
Iubesc acest moment umil
Chiar daca nu are stil…

O noua inspiratie

Te iubesc

Te iubesc,
Cum soarele iubeste Pamantul
Si il incalzeste
Te iubesc
Cum luna iubeste stelele
Si este regina intre ele
Te iubesc
Cum cerul iubeste norii
Si ei sunt atat de simpli
Te iubesc
Cum apa ne da viata
Si aerul ne-o intretine
Te iubesc
Cum raurile cur in fluvii
Si fluviile in oceane
Te iubesc
Cum inima imi pomeaza sange
Si astfel ma tine in viata
Te iubesc
Cum florile iubesc lumina
Si bucurie ne ofera
Te iubesc
Cum stiloul iubeste cerneala
Si cum pe foaie se astern cuvine
Te iubesc
Cum ochii mei iubesc chipul tau
Si fara el, ei vad in ceata
Te iubesc
Cum nimeni nu stie
Si numai tu vezi asta
Te iubesc
As vrea sa pot
Sa iti arat tot
Tot ce este in inima mea
Pot doar atat sa-ti spun
Ca in aceasta se afla doar atat
Doua cuvinte :
Te iubesc.