just dance

just dance

miercuri, 8 ianuarie 2014

Printre randuri

Este un om singur,
Uitat in lume
Despre el se fac
Dume...
Cum sa tac?
Cand identitatea
As vrea...
A i-o fura.

Sa scap in lumea sa
Usor de povestit,
Greu de privit...
In care putea visa,
La absolut,
Pentru tot ce a pierdut.

Tandru sa ma plimb...
Cu mersul meu,
Cel stramb

Prin natura sa privesc
Lung si calduros,
Prin lumina sa zambesc
Sunt singur...
Si dureros;
Dar un gand pur
Imi zice:
Exista un Om singur.


Ploua asa intens,
asa duios,
asa lucid,
asa prin vid
ca te vad frumos,
ca esti fara sens
cand scrii,
hartia,
sub maini iti e uda...
iar, masa, subreda.
Sentimentele,
prin stilou iti curg,
intr-o arta uitata
si bogata.
Ce o vad usor,
zambitor
imi sterg lacrimile
de ploaie asa inceata
asa crispata
asa ritmata.



Te priveste,
Iti zambeste,
Ai devenit
Nestingherit..
O victima -
Dar, cu multa stima,
iti zice, sa o vezi
La o cafea,
nici nu stii
Ce sa mai crezi,
Caci rasuflare iti e grea,
Ai cazut
In a ei plasa,
Nu-i problema, n-ai stiut
E asa frumoasa.




marți, 17 decembrie 2013

inapoi in emotii

spre altceva

incepe cu o vorba simpla
hai sa evadam!
in spatiu sa zburam
fara a ne mai scula...
cu sunete ne sedam
prin imagini ne plimbam
cu miscari vorbim
prin versuri ne privim.

usor, usor ne afundam
spre absolut...
prin dans ne imaginam,
ce alti n-ar fi facut...

sa ne gandim?
cum ne sincronizam...
mai bine plutim,
decat sa ne crizam...

o mana ridicata
un timp pierdut,
o pirueta realizata
un sentiment placut,
o priza uitata
un gand stiut,
o imbratisare de final
un sarut emotional...

ti-am aratat o lumea;
a mea
ti-am aratat un vis;
de neuitat
te astept pe viitor
sa mai vii, macar...
de dor
in lumea mea, usor
imaginata.



tu si eu

a fost o viata plina
si cine e de vina?
ori tu ,ori eu
caci, stau si beu
ma gandesc... poate
la ceva prea nefiresc:

o secunda cu tine...
o floare cu sentimente fine,

un minut fara tine..
un gand pierdut de sine,

o ora cu gandul la tine...
o tragedie pentru cine vine,

o zi departe de tine...
o poezie, fara versuri despre bine,

o saptamana impreuna aproape de tine...
un ecou al soarelui spre luna,
etern indragostiti,

o luna despartit de tine...
o drama, fara sfarsitul evident,
la care fumez un pachet de kent...

un an cu tine in amintire...
un dans, al unei inimii, ce tanjeste,
al carei gol, incet creste...

marți, 25 decembrie 2012

lacrimi de cerneala


ma intreb...
oare ce s-a intamplat?
ce fac acum?
de ce scriu?
de ce sunt asa gol?...
simt cum de lume -
ma detasez
prin perceptia melancoliei
si prin cuvintele altora...
nu judec si nu critic
ma exprim prin viu grai
dar nu onest...
doar pe hartie alba,
prin sentimente din cerneala
pot fi sigur
si singur;
fara a fi distras, sau macar interesat
oare ce s-a intamplat?
cand m-am pierdut?
as vrea sa vad mai mult...
sa simt mai mult...
sa plang mai mult...dar,
cu lacrimi de cerneala.

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Just ThiS

 vreau sa vezi ce scriu...
ca sa intelegi,
un lucru atat de mic, si
probabil inutil
dar sincer...
vreau o privire adevarata,
in care sa alunec,
prin intermediul mintii mele
sa te cunosc..
fara sa iti vorbesc,
sau sa intuiesc...
vreau doar sa te vad pe tine
asa cum ai fost, esti
si vei fi
caci, odata i-am vazut;
doar timpul mi-a fost potrivnic...
nu m-a lasat,
si am ramas...
impresionat despre un gang
pe care imi doresc
cu tine sa-l impartasesc,
macar pentru 1 minut.





 a trecut...din nou; De ce?
nu se opreste timpul...
macar pentru un minut,
cand sunt fericit
sa vad o lume placuta
cu un sfarsit frumos...
dar nu e asa, vad o
vasta durere, prea mare pentru mine
prea mare pentru tine...
ce-am sa fac?
am sa indur; sunt obisnuit


ca sa vad totul roz...cand
defapt este negru
ca un taciune.






Am invatat ca nu e bine
Sa vorbesti deschis,
Sa te uiti duios,
Sa gandesti pompos
Sa judeci premeditar...
dar acum stiu ce am facut...
mi-am lovit singurul lucru uman,
din pacate s-a crapat...
incerc sa caut bucatele
imprastiate in vastul univers
al mintii mele...

luni, 22 octombrie 2012

sad moments


A trecut un om prin viata,
Dar a fost pasiv
Statea singur, in umbra unei gropi
Gandindu-se la timp.
Urata luna isi asternea lumina
Pe al sau chip
Ochii albastri pur avea...
Pierduti in amintiri
Tipa cu toata forta,
Dar vocea....
Intunericul o inghitea.
Omul meu...
Ce faci ?
...................................
De ce nu imi raspunzi ?
.......................................
Dar si in imaginatia mea,
Am incercat sa ma descarc...
Pana si cu omul meu imaginar
Port un monolog.


Ai fost...

Ce sa scriu ?
Nu stiu cu ce sa incep...
De bune... de rele ;
Sau de toate ale mele
Din pacate -----------
Am creierul prajit
Nu inteleg, nu vad
" Nu simt ? "

De ce te uiti
cu ochii cas,
si de ce de tine fug
Prin ciulini
Cu picioare goale
De maini, maracini
se prind...
Indur, si
Lacrimi de cerneala 
Pe foaie cad
Intr-un mozaic modest
de sentimente...
Acum te vad
dar nu mai esti
Desi retin
Privirea ta, cea "cas ".

joi, 23 august 2012

un moment greu....


     Nu voi uita

Nu voi uita cine ai fost
Si cat am fost de prost,
Am vrut sa te cunosc atat de mult…
Caci m-ai fi invatat
Sa fiu putin mai cult,
Dar acum s-a terminat
Din viata mea ai fost furat…
Si nu inteleg de ce nu te-am ascultat.

Ma uit in viitor
Ma gandesc, o sa-mi fie dor…
Sa te vad, sa iti vorbesc
Nu stiu cum sa mai traiesc,
As vrea sa ma auzi vorbind
Deasupra mea pe un nor, plutind…

Ai trecut prin multe-n viata,
Stiai ca aceasta
Este ca un fir de ata,
Dar totusi atat de vasta,
Ai cucerit tot ce ai vrut
Si ne-ai uimit prin cate ai stiut.

Nu stiu cum sa zic,
Dar sigur ma oftic
As fi vrut sa-ti spun;
Ca am sa ma las de tutun,
Cat de mult te iubesc
Si cat de mult te indragesc,
Dar , “Tata”, stai linistit
Stim cat de mult tu ne-ai iubit
Si cum pentru toti, te-ai daruit…
Speram sa fii impacat,
Iar in mintea tuturor ne vei ramane

joi, 7 iunie 2012

As vrea sa se stie

Mi-as dori sa stii, cat tin
La tot si la nimic,
Atunci, interiorul mi l-ai vedea
Daca este plin sau gol
Iubirea pe care am s-o pot
Nu doar putin, ci pana am sa mor.

La tine ziua ma gandesc
Iar noaptea te imbratisez; si,
Nu vreau sa mai ma trezesc...
Iubesc si am sa iubesc
Atat cat viata ma va lasa.

...care crede-ti ca este titlul...?

vineri, 23 martie 2012

Dupa o zi in parc

Vorbe

Vorbe pe foaie scrise
Si usor neintelese
In parc ma plimb
Trec pe langa oameni
Care la mine se stramba
Mai zici ca suntem semeni...
Tot ce isi doreste lumea
E atat de superficial,
Dar si atat de trivial
Pacat cand se spunea:
Ca haina nu face pe om
Mi-as dori sa fiu un pom
Sa traiesc decenii
Sa vad cum oamnii,
Viata si-o traiesc
Iar eu usor in zile
Sa-i privesc...
Ca ei au in cap numai idile
Vorbe ce raman
Spuse de un pagan
In timp se pierd
Iar pomii ii vezi triumfand


As vrea sa fiu

As vrea sa fiu,
Apa limpede
In desertul pustiu
Si lumea miraj ma crede...

As vrea sa fiu,
Aer nepoluat
Si printre orase incet sa adiu
Iar in urma, racoase am lasat

As vrea sa fiu
Un cercetator,
Toate enigmele sa le stiu
Si totusi prin iubire sa zbor.

As vrea sa fiu
Un trecator,
Doar printre prieteni sunt viu
Dar la sfarsit siung am sa mor.


Anotimpuri

Anul incepe inghetat,
Parca lumea s-a schimbat
Frigul ne-a inghetat
Nu stim cum s-a intamplat.
Ma simt atat de derutat,
Dar de val ma las purtat
Iarna e pe terminate
Iar clipele triste sunt uitate.
Primavara a sosit,
Zapada s-a topit
Ghioceii rasar triumfatori
Si de viata daruitori.
Momentul de inceput al plantelor
Si de sclipire al stelelor,
Toti suntem fericiti
De soare suntem priviti...
El ofera lumina si caldura
Astfel se iveste o scurtatura,
Spre o vara de neuitat
Firul iar mi s-a taiat...
Cunosti persoane noi
Te indragostesti
Parca, in povesti traiesti
Ganduri incep intre voi doi,
Toamna vine intr-o joi
Romante, poezii ii scri
Doar pentru a o privi,
Ai spune cat o iubesti
Si cum dupa ea tanjesti,
Zile, ore si minute
Toate cu tine sunt placute
Timpul trece
Si pare sa nu mai plece,
Dar nu-i asa
Doar te amageste
Si-n ureche iti sopteste
"Te iubesc
Si doar pe tine de doresc"
Astfel anotimpuri trec
Iar de langa tine
Nu vrea, sa mai plec.

Dupa o zi in parc

E frumos,
Dar toate-mi ies pe dos
Ce sa fac?
Merg putin prin parc
Sa ma gandesc
Ce as face ca sa zambesc
Sa uit de tot,
Dar nu vreau, nu pot
Ca o iubesc,
Pentru mine e corp ceresc
Printre pomi, devin,
Un sentiment atat de fin
Iar in apa se reflecta,
Corpul meu, cel de insecta
Caci sunt mic,
Si oricat de sus as fi, tot pic
Ziua a trecut,
Interiorul meu, de liniste s-a umplut
Iti multumesc...
Parc frumos
Si racoros.

scriu scriu....

Momente in viata

Au fost zile bune, zile rele
Dar ce te-ai face fara ele?
Fara a simti extaz si euforie,
Nu ai fi suficienta bucurie…
De-ai putea opri timpul in loc
Sa putem invoca adunarile adhoc
Ar fi mult prea copilaresc
Doar sa te gandesti ar fi grotesc;
Si totusi se intampla atat de usor
De zile bune sa-ti fie dor…
Zile pe care le doreai
Se transforma in unele pe care le visai,
Si totul se intoarce lin
Pana te lasa si harul tau divin,
Astfel incat chiar de daruiesti…
Nu sti ce s-a intamplat
Ca ai inceput incet sa nu primesti
Ramai derutat,
De ce mi se intampla mie?
Si cu toatea astea observi
Ce a fost sa fie…



Sunt fericit

Simt ceva cald in interior,
In brate imi vine sa te iau
Cu tine vreau sa stau
Sa stiu ca pot sa zbor…
Sa-ti zic ca sunt fericit
Ca mi-ai zambit
Lumea mi-a fost data peste cap
Iar dupa sentimente nu mai trebuie
Sa fie greu sa sap
Sa simt doar vantul cum adie,
Usor sa pe fata sa treaca
Si, cum fara sa iti zica
Te lasa si pleaca…
Dar nu conteaza,
Caci sunt fericit
Si ea ma completeaza
Fiecare principiu mi l-a strivit…
Nu stiu ce sa mai zic
Doar ca in lumea asta sunt atat de mic
Sa strig in gura mare
Ca din piept inima-mi sare
Iubesc acest moment umil
Chiar daca nu are stil…

joi, 15 martie 2012

O noua inspiratie

Te iubesc

Te iubesc,
Cum soarele iubeste Pamantul
Si il incalzeste
Te iubesc
Cum luna iubeste stelele
Si este regina intre ele
Te iubesc
Cum cerul iubeste norii
Si ei sunt atat de simpli
Te iubesc
Cum apa ne da viata
Si aerul ne-o intretine
Te iubesc
Cum raurile cur in fluvii
Si fluviile in oceane
Te iubesc
Cum inima imi pomeaza sange
Si astfel ma tine in viata
Te iubesc
Cum florile iubesc lumina
Si bucurie ne ofera
Te iubesc
Cum stiloul iubeste cerneala
Si cum pe foaie se astern cuvine
Te iubesc
Cum ochii mei iubesc chipul tau
Si fara el, ei vad in ceata
Te iubesc
Cum nimeni nu stie
Si numai tu vezi asta
Te iubesc
As vrea sa pot
Sa iti arat tot
Tot ce este in inima mea
Pot doar atat sa-ti spun
Ca in aceasta se afla doar atat
Doua cuvinte :
Te iubesc.

vineri, 18 martie 2011

ce scrie un prost

Un nimeni

Cine sunt sau ce?
Incep sa fiu iar rece...
Credeam ca imi va trece
Dar tristetea tot in mine zace

Stau si ma gandesc
Cum ma simt sau
De ce o privesc?

Nu stiu ce sa fac
Sunt racit si zac,
Ce boala fara rost
Dar si mai trist ca sunt prost...

O idee-mi trece lin
Sa beau un dulce vin;
Cand am sa fiu si eu fericit...
Poate n-o sa mai fiu racit

Cui ii pasa de un idiot?
Pentru asta trebuie un vot,
Oricum ramane singur
Si trist chiar de pare dur...


O romanata?

Sa scriu o mica romanta?
Stai o tzara,
S-apas pe clanta
Poate n'o iau pe aratura...
Cuvinte gen " te iubesc"
Ma fac sa ma gandesc,
Cum, de ce si cand s-a intamplat?
Dar ea nici o privire nu mi-a dat...
si fara sa vreau inima-n loc mi-a stat...
Iar de lume m-am simtit uitat.
Sa-i spun ce simt acum?
Cacu mai tarziu va fi doar scrum
Sa-i zic ca o iubesc?
Si doar pe ea o privesc...
Sunt atat de visator;
Parca as fi in al 9-lea nor
Eu da, ea nu
Sau da, poate cu unu...
Romanta mea s-a terminat
Cand in viata ei nu m-a lasat...

duminică, 19 septembrie 2010

inspiratzie terminata 2....

...scriu sa pierd timpul...scriu ce am in minte...scriu

Prin park

Stau pe banca si ma plictisesc
Nu am cui sa ii vorbesc,
Tot e trist si parca nu traiesc
Si nu pot sa mai zambesc.

Copiii alearga si se distraza
Dar mie parca-un ochi imi lacrimeaza,
Stiu ca asupra lor cineva vegheaza
Si nu stiu de ce ma deranjeaza.

Aerul adie incet si lin
Parca as bea un pahar de vin.
Sa-ti ofer un fir de crin?
Oare o fi un dar divin?

Iubire ca-n vise

Piertrele sunt rosii de manie
Caci in jur este numai dusmanie,
Persoane vin si pleaca
Si-n timp ranile or sa treaca.

Dorinte arzatoare de nemurire
Pentru a duce o eterna iubire,
Gandire atat de juvenila
Nu poate s-o aive decat o copila.

Dragoste care sa dureze o vesnicie
Eeste o dovada clara de prostie,
O iubire atat de ideala
Poate fi si una mortala.




...t-t-t-t-t

Diva

Ma uit la ea si vreau sa-i spun
Ceva frumos dar nu stiu cum,
Incontinuu sta in apa si inoata
Iar mersul ei parca ma-nbata...

Ce sa-i zic s-o impresionez?
Stai un pic ca delirez
Se uita la mine dubios
Oare ii par atat de monstruos?

E un mister ce-as vrea sa-l stiu
Mult mai intes decat parul ei castaniu
Mie frica sa'l aflu
Poate defapt se uita la altu...

Si cand mi-am luat inima-n dinti
Tu oare ce simti?
Astfel ziua s-a terminat
Iar diva mea a plecat.

Sunt "Eu"

Inim-mi este inghetata tun
Totusi tu-mi zici ca-s bun
Pot decat sa te doresc
Dar nu sa te iubesc.

Imi zici ca sunt un nenorocit
Si-mi pare rau ca ti-am zambit,
Probabil asta te-a facut sa crezi
Dar acum stii ca ai facut doar sa visezi...

Raman inchis in mine
Nu te supara ca tin la tine,
Ca o amica stau si te privesc
Stii ca altceva nu pot sa-ti daruiesc.

Te sfatuiesc la altul sa te duci
Poate de la el ai sa auzi vorbe dulci,
Eu plec,dispar in orizontul intunecat
Iar, dragostea ta pentru mine s-a terminat.

Indiferentul

Ma uit in jur si-i vad cum se iubesc,
Raman atent, dar ma gandesc
Sunt un om atat de diferit
Ce pacat ca nu pot sa fiu fericit.

Ii aud cum isi confeseaza sentimentele
Si cum ar dori sa-si traiasca viata-n castele
Sa ramana vesnic impreuna
Iar in fiecare seara ei sa se uite la luna.

Nu pot sa-mi explic de ce nu simt nimic,
Dar in comparatie cu ei, eu sunt foarte mic
Prin simplul fapt ca sunt indiferent,
Si din pacate, lumea ma crede un dement.

----------------------------------------------

S-a intamplat totul mult prea repede
Si simt cum sufletul ma arde,
Acum stau intr-un loc inchis
Poate ca asa mi-a fost scris.

Ma gandesc la clipele in care cerul il priveam
Imi dau seama ca defapt nu te intelegeam
Nu vroiam ca sa se termine,
Dar deja aveai gust de visine.

Gust cu care am ramas in minte
De ce sa-mi plang de mila?
Numai cand ma gandesc, mi se face sila
Pacat ca nu mai e nimeni sa ma alinte.


Spre munca

Dimineata a sosit neasteptat
Si astfel somnul mi s-a terminat
Ma ridic usor din patul meu pufos
Merg in baie, la oglinda sa ma uit
Ohh, cei cu chipul asta fioros
Conteaza?Oricum sunt un aiurit,
Ma schimb incet dar ma grabesc
Poate la gara Simpa-ul gasesc...
Urc in el, m-asez, astept
Sper sa ajung intr-un ritm alert,
Merg in jupiter sa masez
Sau poate doar sa ma distrez
Nu stiu la ce mai imi sta mintea
Cumva incep sa ma pierd cu firea?
Ce sa fac sa nu ma plictisesc?
Ar fi dragutz, cu cineva sa vorbesc...
Parca nimni nu ma vede
Si oarecum careva de mine rade,
Incep usor sa scriu
Si astfel "singur" n-am sa fiu.

Un prieten

Nu-mi doresc totul de pe lume
Nici macar sa fiu cel mai destept,
Nu vreau si snu ma rog sa am turme
De prieteni, doar pe unul-doi eu ii astept.

Un prieten cu care niciodata sa ma plictisesc
Sa stau cul el, sa rad, sa alerg si sa vorbesc,
Sa ma ridice de la pamant cand am cazut
Si sa stiu ca o experienta cu ajutorul lui nu m-a durut.

Un prieten care nu ma vorbeste pe la spate
Ca atunci cand stau cu el, sa ma doara-n cot de toate
Un prieten care se uita la mine incruntat,
Cand o prostie m-a afectat.

Imi doresc decat un prieten foarte bun
Care sa ma convinga sa ma las de tutun,
Imi doresc poate ceva prea grandios
Dar ce naiba e un vis de pacatos....

Imi doresc.............................
Ca sa joc mai mult la siguranta.

ghiciti ce ar trebui sa fie scris in locul punctelor :D...


Nu am sa te uit...

Prima data cand te-am vazut
Era ceva normal, o fata in oras;
Vroiam sa iti vorbesc, dar am tacut ca un las
Si seara inainte sa adorm, chipul tau sa-l vad am vrut.

Timpul a trecut incet si era intristat,
Ma plictiseam, viata-n cluburi mi-o petreceam
Dar intr-o seara ceva ciudat s-a intamplat...
Intr-un colt erai pe canapea, iar eu nu credeam.

Am stat un pic te-am studiat
Sa nu ma-nsel, poate ma faceam de cacat;
Tu erai fata caruia vroiam sa ii vorbesc
Erai acolo, poate o fi un dar ceresc?

Te-am strigat, ne-am salutat si o privire dulce tu mi-ai oferit
Nu stiam de ce, sau daca era normal, dar eu ma simteam diferit,
Am inceput sa dansez si sa glumesc
Vroiam sa vad daca te inveselesc.

Am reusit sau poate din politete mi-ai zambit
Dar ce trist cand am vazut ca ai iubit...
Seara s-a terminat , si sansele mele la tine s-au incheiat.
Dar nu stiu cum, id-ul meu tu l-ai cautat.

Multe am incercat
Mesaje subintelese ti+am lasat.
Dar de fiecare data ma respingeai
Oare pentru ca nu ma placeai?

Acum nu stiu ce sa mai fac
Oare cat o sa te mai plac?
Astept un mic raspuns
Chiar daca este unul ascuns.


cam atat... acum sa vad pe viitor ce-mi mai trece prin mintea asta a mea mai nula

miercuri, 25 august 2010

inspiratzie terminata....

am scris si eu cva...din plictiseala... nush daca sunt dragutze... dar puteti sa lasati un comment ... :P sa'mi zicetzi...

Ochii verzi

Timpul se scurge incet si sigur,
Pe aceleasi banci pline de amintiri,
Momente frumoase sulptate’n aur
Secunde pierdute in simple priviri,
Ochi verzi pe care ii placeam
Zile in care fara ei plangeam
Oglinda ascunsa, prin ei zaream
Un mister ce’mi starnea curiozitate
Si la usa lor umil intotdeauna bateam,
Vorbe frumoase, pentru altul pastrate
Amintiri pline de pasiune si melancolie
Discutzii lungi si pline de ironie,
Ochi verzi pe care acum ii urasc
Care pe jos m’au facut sa ma tarasc
Sentimente goale si false;
Sunt incet sterse si distruse.



Somn etern

Somn etern te astept acum
Caci am ramas doar scrum,
Vreau un bilet dus
Caci deja sunt distrus,
Simt cum sunt tras
De intuneric, dar il las
Ma afund intr’un abis
Si va ramane doar ce am scris,
Aerul incepe sa ma sufoce
Dar aud o simpla voce
Ma striga, o aud plangand
De ce acum?Cand sunt frant…
Ma strange’n brate si suspina
Dar degeaba ma alina
Somn etern te astept deja,
De ce nu vii sa rupi vraja
Ahh, 10 secunde imi oferi
O iau in brate si ii zic “De ce mai speri?”
Ii simt agonia si o privesc
Incet printre lacrimi “Pentru ca te iubesc!!”


cam asta fac cand sunt plictisit...scriu ce imi trece prin minte...poate sau poate nu sunt inspirate din experiente...

vineri, 23 iulie 2010

In continuare

Mai tarziu

In liceu…totul a inceput asea ciudat , nu cunosteam pe nimeni; era o lume noua..toata lumea era uimita probabil, urma sa ne petrecem 4 ani foarte importanti din viata -- o foaie din trecutul nostru care avea sa fie scrisa pe indelete , pas cu pas , fiecare nazbatie, orice detaliul; fie el mare/mic va fi scris si intiparit in memoria tuturor sau a unora din acest colectiv de care mie personal imi va fi destul de greu de uitat….
Primele zile din liceu, vai nu stiai ce sa faci cum sa te asezi in banca, cum sa te comporti, ii vedeam pe multi colegi dandu-se in spectacol, eu nu – eu erab baiatul din a doua banca de la perete care era linistit si doar observa din exterior ce se intampla
Asteptam profesorii, care parca nu se mai terminau de intrat in clasa si niciodata nu terminau ce aveau de zis… orele, zilele treceau repede…si incet incet am inceput sa ne cunoastem intre noi.. stiam cam ce si cum erau colegii, profesorii.Eu in schimb nu prea ma alaturasem grupului din clasa, eu eram cu prietenii din generala si cartier…si sa zic cu 1-2 din clasa…in fiecare zi mergeam si veneam cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei (mai precis cel mai bun) el era la un liceu alaturat…si ne povesteam toate intamplarile…amandoi eram entuziasmatide noile experiente pe care le aveam.Primele note din liceu probabil au fost cele mai infricosatoare evenimente posibile de pe o zi din liceu…imi amintesc prima nota…incep sa rad numai cand ma gandesc la ea…hmmmpfff, … a fost la matematica cand profesorul ne’a pus o intrebare, iar cel care raspundea avea sa primesca nota maxima… dar pe masura ce timpul trecea acesta mai scadea un punct din nota, toti din clsa se chinuiau sa caute cele mai sofisticate rezolvari posibile … la care eu ridic mana…profesorul ma cheama in fata clasei la tabla si ma intreaba de rezolvarea problemei…in mintea mea era un haos total, dar nu conta daca greseam…asea ca am spus cum am gandit eu…era foarte simplu…colegii au inceput sa rada si sa faca misto…gen “prostule nu are cum sa fie asea simplu”…dar probabil am avut si noroc.. caci profesorul sta un pic se uita la mine si imi zice “bravo baiete!! cum te numesti?ai nota 9”…mi’am dat seama ca probabil nu eram atat de “prost” pe cat credeam…
Tot mergea bine…era pe la inceputul semestrului II cand am inceput sa fac incet dar sigur… intr’o mica manie a mea “chiulitul”…deoarece in primul semestru prietenul meu cel mai bun.. a lipsit incontinuu si ma chema si pe mine, dar eu nu, nu vroiam sa fac asta caci vroiam sa iau note…si bla bla bla bla…dar acum se schimba’se foaia… ma plictiseau orele … si am inceput sa plec putin cate putin, il chemam si pe tovarasu meu… dar acum el statea si eo chiuleam… in fine ajunsesem sa la un prag de preaviz…dar m’am potolit si am terminat anul destul de bine…
Vara isi facu’se aparitia si deja dupa un lung si obositor an de studii intense si chiuluri si mai , hehe , urma sa avem 3 luni de libertate…Pacat, toata lumea stie ca zilele in vacanta trec prea repede… si chiar daca tu ai multe de facut… nu prea poti sa le faci pe toate doar in 3 luni…si iar incepe un an de studii …iar multe zile de ascultat, multe teste, multe chiuluri…
Daca ar fi sa scriu cam toate lucrurile care s’au intamplat pe parcusul a 4 ani de liceu… probabil as ajunge ca Ion Creanga cu “Amintiri din copilarie”, asa ca am sa scurtez mai totul in doar ceea ce e esential si probabil toata lumea a trecut prin…iubirile din liceu, unele dintre cele mai frumoase si inocente iubiri…dar ce conteaza… avand in vedere faptul ca toate lucrurile frumoase nu dureaza mult…Majoratele prin care unii ati trecut sau urmati sa treceti…sunt cele mai frumoase momente unde toti colegii uita de cine esti sau cum esti…si doar te felicita iti doresc cele mai bune din lume… sa ajungi cat mai departe si sa fii cel mai mare… iar cei care fac 18 ani…credeti’ma distrativa in ziua aceea cum nu ati facut’o niciodata nu conteaza daca parinti vostri sunt acolo…tu esti sarbatoritul, tu faci ce vrei, tu trebuie sa te simti bine nu altcineva…si nu trebuie sa faci pe plac cuiva…frica de a ramane coriente, frica de a fi exmatriculat…prin care cred ca am trecut … destul de mult, cei care ma cunosc ma stiu…cam cate absente aveam…numarul lor va ramane un secret totusi, iar in final probabil cel mai nostalgic moment pe care l’am avut in toti anii… momentul in care a trebuit cu toti sa ne luam ramas bun si sa plecam fiecare pe propriul sau drum…ultimul an clasa a 12-a pe care cred ca tin minte toate lucrurile intamplate…si totusi…momentul in care chiar am varsat cateva lacrimi…pentru un colectiv…pe care o sa mi’l amintesc si pe patul de moarte…momentul in care incet incet iti lasi copilaria si incepi sa cresti sa devii un om in toata firea … un om mare… dar de ce sa mai lungesc atat…in momentul in care a trebuit sa ne luam ramas bun pot sa spun ca ii iubeam pe toti colegii mei… nu conta daca nu eram prieten cu ei sau eram… ei erau ca si cand ar fi fost cei mai buni prieteni si vor ramane acolo undeva ascunsi bine in mintea mea…PUNCT.

luni, 19 iulie 2010

mic... si naiv

A fost un timp in viata cand nu aveai timp sa le faci pe toate sau libertatea necesara…vroiai sa afli cat mai multe raspunsuri, fara sa te gandesti daca iti va placea sa nu ce aveai sa aflii putin mai tarziu…dar parinti aveau grija de tine…probabil ca si voi ati crezut ca sunt impotriva voastra ca nu va lasau cat vroiati afara sa pe undeva sau sa facetzi ce vreti…si totusi incet dar sigur noi(copiii) ne indepartam ushor, involuntar si sigur de cei care au avut grija si probabil sunt printre singurele 2-3-4 persoane care tin la noi.era un timp knd eu eram mai micutzcva in genu 4-5 ani…nu prea aveam prieteni caci eram plecat mai tot timpul cu ai mei unde munceau ei…dar nu era deloc plictisitor.. din contra; pt mine reprezenta o sansa sa descopar mai multe despre “viata asta frumoasa”.eram fericit faceam acolo orice dar nu prea avea farmec caci ei erau prezenti si nu prea vroiam asta…intotdeauna am avut o parte in mine care nu vroia sa iasa si ea la vedere, eram putin fals fata de ai mei si persoanele din jur…de asta acum imi dau seama in timp ce scriu…si ma gandesc ca atunci nu prea ma interesa falsitatea mea, eh…ei ma vedeau ca un copil care se distra zi de zi si vorbeam cu ei destul de mult dar nu ce vroiam eo sau cva legat de mine…pe atunci nu stiam cum sa fac sa fiu mare sa nu mai am probleme, sa fiu liber, sa nu imi impuna nimeni nimik, sa stiu eo ce e mai bine pt mine…dar nu aveam de unde sa stiu cum “marirea” mea ar avea sa fie, nici nu conta pt mine ca eram ff nerabdato… si astfel de la o persoana mica…cu o minte destul de cruda i’am zis mamei ca nu mai vreau sa merg cu ei…vroiam sa raman in oras sa imi gasesc si eo 1-2 baietzi/fete cu care sa stau sa vb.. sa rad , sa fug, sa cant, sa ma joc…mama intelegatoare fiind m’a lasat in grija bunicii mele…care cica ar fi trebuit sa aibe grija de mine si sa ma lase sa fac destule…ei bine nu prea era ajea…intors in orash doar cu bunicamea intr’un apartament la etajul 9 .primele 2-3 saptamani ma uitam pe geam si vedeam cum lumea trece prin fata ochilor mei…cat timp pierdut doar pt a zari niste copii care se jucau de zor…radeau…se vedea se bucurau din orice prostie …dar eo nu aveam o soarta ca ei…eo eram cel care trebuia sa se “uite pe geam” si doar sa tanjeasca la o astfel de libertate…si modalitatea de a ma distra…dupa care s’au intors ai mei de la munca… si aveam dreptul sa ies sa inspir aerul “curat”…toate bune si frumoase, dar dupa cum toata lumea stie… lucrurile bune nu dureaza o vesnicie…iar dupa o saptamana de stat acasa…ei aveau sa se dupa in olanda si sa stea aproape o luna…o vacanta pe care probabil o meritau…dar pt mine asta insemna ca lucrurile deveneau din ce in ce mai sumbre…urmatoarele zile aveam iar sa ma uit pe geam…nu pot sa suport nici acum ideea pe kre o aveam atunci impregnata in mintea , din nou captiv… intr’un apartament cu 3 camere…cam ce univers vast aveam de descoperit…..ei bine…nush cum s’a intamplat ca bunicamea chiar incepea sa iasa afara cu mine sa ma joc cu mingea…dar ideea de a’mi face prieteni… era cva de domeniului imposibil.nu aveam voie sa vb cu altzi baietzi… daramite sa ma joc cu ei….(iti multumesc bunico!!!!!)…am indurat pana au venit ai mei si din momentul in care ei au sosit acasa…a fost momentul in care toatea aveau sa se intoarca in favoarea mea…ink imi aduc aminte clar…era inceput de vara terminasem clasa 1…si aveam vacantsa ca sa ma rasplateasca pt rezultatele mele la scoala, mama si tata mi’au oferit pt prima oara libertate…ei bine toata vara programul meu a fost unul destul de simplu si monoton…trezit, spalat fata, mancat, spalat dinti, afara pana seara la 8, somn…dragutz nuh?da stiu nici mie nu prea mi’a venit sa cred ca mie mi se intampla acest lucru…am inceput si eo sa am prieteni sa am cu cine sa vb, discutzii ff inteligente…gen cine o sa castige meciul ala de fotball… chestii banale…dar eram copil mi se permitea…cred…pe atunci am intalnit intr’o zi tot ajea in curtea scolii 2 baietzi care au venit si ei sa se joace, ei se cunoasteau…eo am mers si i’am intrebat frumos daca pot sa ma alutur lor…sa ne jukm mai multi sa fie mai distractiv…m’au acceptat…dupa care knd ne indreptam spre casa… m’au intrabat daca mai ies afara si “maine”….eo direct fara sa stau pe ganduri “da…”.Acesti doi baietzi urmau sa fie unii din cei mai buni prieteni ai mei actuali…e dragutz cand ma gandesc ca eu kre eram obisnuit cu…eu doar eu…si ca nimeni nu ar vrea sa ma cunoasca sau macar sa’mi zica niste vorbe de bine/rau…acum aveam posibili prieteni…vara a trecut…timpul cu ea…am crescut…prieteni am ramas…am umblat ink 2-3 ani incontinuu radeam…gaseam o joaca din orice… si pe oricare ii vedeam k se jucau mergeam cu ei…faceam alte legaturi fragile care probabil sunt deja rupte si in locul lor a ramas decat un simplu “salut”, “ce faci”, “pa”…dar nu ai ce sa’i faci…si noi deja incepeam sa cresteam toti fiind la scoala aveam si colegi cu kre ne intelegeam…probabil care ne si influentau un pic…fara sa ne dam seama…dar nu conta…mintile noastre au inceput sa aive alte concepte…si din cauza aceustui fapt…am inceput incet incet sa ne despartim…si fara sa putem a putea evita ce avea sa se intample…ne’am dus pt prima oara fiecare pe drumu lui …lumea incepea sa fie grea de intzeles…sa te chinui si sa ai cva pretios ca sa dispara intr’un timp relativ…scurt…de atunci mi’am zis “ce rost are sa stai atat sa te imprietenesti sa ii castigi increderea si el pe a ta…doar ca in 1-2 sapt totul sa se duca de rapa”….si am inceput sa’mi creez caracterul meu…este unul destul de sumbru…doar cei kre ma cunosc cu adevarat cred ca stiu despre ce vorbesc acum.dupa care timpul a trecut parca din ce in ce mai rpd…si am crescut…am intrat la liceu, am intalnit alta lume, eram si eo mare acum dar adinc in mine…nu vroiam sa cresc vroiam sa raman acelasi copil mic, prostut, naiv, dar inocent…acum era altfel…eram mai mare si schimbat…